În Duminica a V-a din Postul Paștelui, dedicată Sfintei Maria Egipteanca, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către arhimandrit Pimen Costea, vicar administrativ. După citirea celor două pericope evanghelice, referitoare la prevestirea pătimirilor și cererea fiilor lui Zevedeu precum și cea despre pocăința femeii păcătoase, părintele arhimandrit le-a vorbit celor prezenți despre importanța pocăinței și a chemării lui Dumnezeu în viața noastră:

„Femeia din Evanghelia de astăzi nu doar se apropie de Hristos, spălându-i picioarele cu lacrimile sale, pe care apoi le-a șters cu părul capului și le-a uns cu mir de mare preț ci a încercat să își deschidă inima, reușind să-L primească întreg pe Hristos în sine. Sfântul Grigorie Palama spune că atunci când omul are parte de iluminare nu primește doar o parte din Dumnezeu ci pe El ca întreg în inima lui. La fel și omul se dă întreg lui Dumnezeu și nu parțial, iată de ce credința devine lucrătoare atunci când omul este dispus să se dedice total lui Dumnezeu. Femeia se apropie cu frică și sfială, pentru că erau reguli nescrise ale iudeilor care interziceau această modalitate de abordare în casa unui străin, din partea unei femei și cu toate acestea îndrăznește pentru că față de oameni poți avea sfială, dar față de Dumnezeu, când durerea te apasă, strigi cu toată ființa ta, iar Dumnezeu nu te va respinge”.

De asemenea, părintele arhimandrit Pimen Costea a subliniat importanța exemplului vieții Sfintei Maria Egipteanca, asumarea crucii nevoinței în Hristos și credința profundă pe care a regăsit-o în pustia Iordanului. Exemplul Mariei Egipteanca este fundamental în înțelegerea pocăinței adevărate și a dorinței de schimbare spre care fiecare credincios este chemat:

 „Maria Egipteanca, protagonista Duminicii de astăzi, după viața pe care a dus-o, deloc conformă voii lui Dumnezeu, în afara tuturor canoanelor și tipicului moralității vremii de atunci și de astăzi, a ajuns în cele din urmă datorită dorinței sale, chiar dacă era o păcătoasă și trăia în păcat, la Ierusalim, unde a dorit să se închine lemnului Sfintei Cruci. Îndepărtată de mai multe ori de o putere nevăzută s-a gândit atunci că totul pentru ea s-a sfârșit, că lumea pe care a adorat-o prin viața sa acum pentru ea acea lume nu mai există. (...) De aceea, văzând că neputința lumii este atât de mare, a cerut ajutorul Maicii Domnului, a cărei icoană era în apropiere, a promis atunci că dacă va mijloci către Fiul Său să deschidă această ușă nevăzută își va schimba nu doar viața, ci cu toată ființa se va dărui slujirii lui Dumnezeu. 

(...) Vreme de mai bine de 30 de ani s-a nevoit în cea mai aspră nevoință posibilă. Nu a avut nici Ceaslovul cu ea, nici Acatistierul, nu a avut nimic din ce avem astăzi ca modalități de apropiere de Dumnezeu, singurul ei dar a fost propria ei dorință, și-a dorit cu tot dinadinsul să îi slujească lui Dumnezeu, iar pentru asta nu a ținut cont nici de frig, de căldură sau de pericolele pustiului ori de plăcerile de odinioară”. 

Tot în  cadrul Sfintei Liturghii s-a făcut și pomenirea arhimandritului Irineu Dogaru.